Postări
*Postul de fata a reprezentat tema mea pentru astazi la Jurnalism Feminin. Ma rog, una dintre teme :)*
Tybalt, Tybalt, ce-am sa iti fac?!
5 motive pentru care trebuie să mergi la musicalul Romeo şi Julieta
Demult, tare demult, tata Will Shakespeare a scris o poveste frumoasă şi tristă despre o Julietă şi un Romeo care se iubesc cu pasiune şi care îşi fac de petrecanie din cauza familiilor care se urau cu la fel de multă pasiune.
Acum 10 ani, un domn francez, pe numele dumisale Gerard Presgurvic, a dat lovitura cu un musical intitulat Romeo et Juliette, de l’haine a l’amour, în care personajele îşi cântau ofurile în ritmuri pop-rock.Melodiile antrenante, coregrafia spectaculoasă şi imaginea de boy band a lui Romeo au adus musicalului un succes imens. Spectacolul a fost adaptat în ţări de pe întreg globul, din Austria până în Mexic. Din mai anul acesta, cei care vor să vadă o viziune diferită asupra tragediei shakesperiane, sunt aşteptaţi la Teatru de Operetă Ion Dacian la varianta românească a spectacolului.
Vor fi surprinşi şi puţin probabil dezamăgiţi.
Motivul numărul 5: Bunăciuni
Dacă ziceam că Romeo din varianta franţuzilor avea alura unui frângător de inimi dintr-o trupă pop, ei bine, Jorge al nostru nu e cu nimic mai prejos. De fapt, probabil că principala condiţie ca să-l joci pe Romeo e să pari proaspăt ieşit din Backstreet Boys. Pe lângă asta, Jorge reuşeşte un personaj carismatic, foarte viu (mă rog, ştiţi voi, până la un punct) şi plin de energie, de care chiar îţi pare rău când îşi dă obşescul sfârşit.
Motivul 4: Costume, decor şi dansatori
Din punct de vedere al costumelor, spectacolul e o nebunie. Rita Velich, unguroaica care s-a ocupat şi de producţia din Budapesta şi de cea de la noi, creează senzaţia unei poveşti perfect atemporale. Doamnele poartă rochii lungi, prinţul Veronei are o mantie de toată frumuseţea, Benvolio pare punk rocker, Mercuţio poartă sacou, Tybalt poartă o vestă care aduce a armură. Iar Romeo e trendy de mai mare dragul, cu fularul lui a la Dezbrăcatu’.
Decorul este spectaculos, cu porţiuni care se mişcă şi se învârt sub picioarele actorilor. Scena teatrului de operetă este şocant de mică dar veţi fi surprinse să vedeţi ce minuni pot face dansatorii. Împărţiţi în două tabere (Capuleţii şi Montaguii), dau impresia unei verve permanente, fie că se bat, fac mişcări senzuale sau cară sicrie.
Motuvul 3: Personaje
Dacă v-aţi imaginat că Romeo şi Julieta se rezumă la porumbeii care mor şi la nişte dansatori care ţopăie, ei bine, v-aţi tras ţeapă.
Foarte bun este, de pildă, părintele Lorenzo (Mihai Bisericanu) al cărui monolog despre dragoste deschide spectacolul. De asemenea, este foarte credibil şi tulburător în scena din final în care-şi lepădă credinţa: („Poate, pentru Tine, noi nu-nsemnăm nimic, dar, Doamne, aceşti tineri cu ce Ţi-au greşit?”)
Mercuţio(Filip Ristovski) şi Benvolio (George Călin), prietenii lui Romeo, sunt sarea şi piperul musicalului. Unde apar ei, e rost de hohote de râs. Nu cred că ar fi deranjat pe nimeni dacă spectacolul s-ar fi numit „Romeo, prietenii lui bănăciuni şi Julieta”.
Tybalt, vărul Julietei, (Ernest Fazekas), pe de altă parte, este traumatizat de ura care i-a fost inocultă de mic şi acum îi lipseşte o doagă şi tot ce face e să cânte despre cum vrea el să omoare niscaiva personaje, iar madam Capulet (Adina Sima) este uşor...să căutăm un cuvânt frumos, desfrânată.
Motivul 2: Muzică şi versuri
Cu siguranţă, spectacolul este unul comercial; nu vă gândiţi să căutaţi prin el subtilităţile lui tata Will. Dar ca musical îşi face foarte bine treaba. Melodiile sunt foarte antrenante şi te fac să te simţi ca la un concert pop.
E destul de greu să adaptezi un text shakesperian în variantă modernă fără să-l faci să cadă în derizoriu. În mod ciudat însă, versurile colocviale din musical dau o anume instensitate scenelor. Exemplificare pe scena duelului. Ce-i zice Mercuţio lui Tybalt?”Tybalt, Tybalt, ce-am să îţi fac? Tybalt, Tybalt, în ţeapă te trag!”. Tybalt însă era mai interesat să-l căsăpească pe Romeo: „ Iubăreţule, stai ochii am să ţi-i scot!”, pentru ca mai apoi să se mulţumească cu Mercuţio: „Rânjeşti ca un prost, atât mai poţi. Salută-i din partea mea pe cei morţi!” Q.E.D.
Motivul1: E Romeo şi Julieta, tată!
Am râs, am glumit, dar Romeo şi Julieta rămâne, nu-i aşa?, tragedia de căpătăi a omenirii. Scenele în care sunt implicaţi cei doi (deşi mai puţine decât v-aţi aştepta) păstrează frumuseţea şi inocenţa necesară oricărei producţii cu acest nume.
Scena sinuciderilor este una foarte puternică. Nu că vreau să vă stric surpriza, dar fiţi pregătite pentru o spânzurătoare, vene tăiate şi mult, mult sânge. Atât Simona Nae cât şi Jorge joacă impecabil secvenţa şi nu v-ar putea condamna nimeni dacă aţi da ceva apă la şoareci.
